Puabi, cea mai bogată regină a Mesopotamiei

În urmă cu mai bine de 4.000 de ani, în orașul sumerian Ur, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, era îngropată regina Puabi, care domnise singură peste poporul său. Descoperirea mormântului acestei mari cârmuitoare a antichității a scos la iveală obiceiurile funerare inedite ale regalității mesopotamiene, care își îngropa cu fast conducătorii.

Anii 1920 au fost marcați de existența unui mare interes pentru arheologia orientală. În 1922, Howard Carter găsește mormântul lui Tutankhamon, descoperire ce va face înconjurul lumii și va fi învăluită într-o aură de mister ce a inspirat personalități cinematografice în turnarea unor pelicule de mare succes.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

Spre sfârșitul deceniului, Leonard Woolley, un cunoscut arheolog trimis de Muzeul Penn și Muzeul Britanic să excaveze zona unde se credea că există orașul Ur, găsește un întreg complex funerar cu peste 2.000 de morminte, principale fiind cel al lui Puabi, al soțului ei și al altor membri ai familiei regale.

Ur, orașul biblic al lui Avraam

În anii 2000 î. Hr., orașul Ur era un centru comercial înfloritor, a cărui influență ajungea până în India. Conform Bibliei, de aici pleacă Avraam la îndemnul lui Dumnezeu, ceea ce indică faptul că importanța acestui oraș era atât de însemnată, încât și evreii au consemnat-o, alegând Ur ca punct de plecare al călătoriei primului patriarh al religiei lor.

La vremea respectivă, peste 60.000 de oameni locuiau în Ur, atât mesopotamieni, cât și străini, care aveau propriul cartier în oraș.

Mesopotamienilor le este atribuită invenția sistemului de scriere cuneiform, adaptat de nenumărate culturi de la apariția sa, dar și calcularea orelor și minutelor folosind numărul 60, metodă păstrată până în zilele noastre.

Tot învățații acestei civilizații antice au construit și cercul de 360 de grade, folosindu-se de același principiu. Lor le este atribuită și împărțirea anului în 12 luni și a săptămânii în 7 zile dedicate zeităților lor, obicei pe care l-au preluat grecii și l-au universalizat.

Poetesa Enheduanna, cel mai vechi autor cunoscut al umanității, era preoteasă a zeiței Inanna și zeului Nanna în Ur, unde era construit cel mai important templu al Sumerului.

Uciderea în masă a servitorilor, obicei ritualic

În fiecare criptă regală au fost găsite rămășite ale servitorilor, care la momentul morții erau îmbrăcați cu podoabe de aur, lapis lazuli și alte metale prețioase, dar țineau în mâini și instrumente muzicale.

Mormântul lui Puabi a scos la iveală peste 25 de cadavre, cel al soțului ei 75, iar un altul, denumit „Marea groapă a morții”, 74. Rămășițele sunt ale servitoarelor, soldaților și muzicienilor loiali familiei regale, dar nu numai. În mormântul lui Puabi, a fost descoperită o podoabă de dimensiuni mici, care aparținea unui copil.

Se presupune că majoritatea acestor servitori au murit prin otrăvire, în mod voluntar, dar au fost găsite și urme de violență asupra unor rămășițe, ceea ce indică existența unor cauze multiple de deces.

Bogăția criptelor și mesajul în latină

Leonard Woolley, arheolog cu experiență obișnuit cu problemele de ordin administrativ, de tipul furtului artefactelor de către muncitori, s-a temut că descoperirea unui sit atât de bogat va duce la pierderea multor obiecte valoroase, cărora muncitorii săi nu le acordau o valoare istorică, prin urmare fiind supuși tendinței de a le vinde. Astfel, Woolley le-a interzis să mai sape în lipsa prezenței lui fizice.

Totodată, atunci când au fost excavate criptele principale (cea a lui Puabi și a soțului ei), reputatul arheolog a transmis vestea către muzee printr-o scrisoare redactată în latină, sperând că astfel conținutul ei nu va fi citit de persoane neinițiate, care ar fi putut să atace situl sau să sustragă obiecte din nou-descoperita colecție.

Podoaba impresionantă a reginei Puabi

Lângă rămășițele reginei au fost descoperite podoabele acesteia, printre care o imensă coroană, formată din lapis lazuli, carneol și 20 de frunze de aur, lungi panglici de aur, dar și o pereche de cercei de aur imenși, în formă de lună.

Deoarece zona Irakului de astăzi nu era bogată în metale prețioase și semiprețioase, prezența acestora în podoabele reginei indică existența unei rețele comerciale organizate cu zona Iranului și Afganistanului de astăzi, unde se exploatau aceste resurse.

Coroana reginei, ce astăzi poate fi văzută la Muzeul Penn (Pennsylvania, Statele Unite), unul dintre muzeele care l-au finanțat pe Woolley, are o mărime considerabilă, ceea ce îi face pe istorici să creadă ca aceasta nu putea fi purtată fără o perucă special creată pentru ocazie.

Situl arheologic care o inspiră pe Agatha Christie

Atunci când au început săpăturile, lui Leonard Woolley i s-a alăturat Max Mallowman, tânăr arheolog care urma să se căsătorească cu faimoasa scriitoare britanică Agatha Christie. De-a lungul relației lor, Agatha l-a vizitat de mai multe ori pe Mallowman în multele locuri în care acesta lucra în Orientul Mijlociu.

Cu ocazia vizitei orașului Ur, scriitoarea l-a cunoscut și pe Woolley, alături de care purta discuții despre istorie și arheologie. Experințele acestea aveau să o influențeze, iar acest aspect se observă cel mai concret în thrillerul apărut în anul 1936, „Crimă în Mesopotamia” (Murder in Mesopotamia).

Fie că ne referim la opera Agathei Christie sau la psalmii preotesei Enheduanna, cert este că orașul Ur, peste care a dominat regina Puabi, al cărei mormânt impresionant a fost descoperit de Leonard Woolley, continuă să fie o sursă de descoperiri surprinzătoare.

Bibliografie:

National Geographic, Ur-online, Penn Museum, Ancient History